Cand eram in liceu toata lumea imi spunea ca facultatea este cea mai frumoasa perioada din viata unui tanar, din etapele de pregatire a unui tanar spre cariera sa. Acum am ajuns sa traiesc si aceasta perioada, a trecut un an de studentie si imi pot da oarecum o parere sumara despre cele doua etape si chiar daca o sa supar pe multi, poate e mult spus „supar” – ci mai degraba – deranjez pe multi care nu sunt de aceeasi parere cu mine, liceul e mai tare, sincer, ce am trait in liceu nu o sa mai traiesc niciodata, iar amintirile sunt mult mai romantice si lipsite de griji decat ce am trait in primul an de facultate plin de stres, probleme si viata de cacat din camin.
Poate nu am nimerit eu unde trebuie, poate nu fac facultatea care e pe placul meu (m-am gandit de multe ori la asta si de fieare data am ajuns la concluzia „ba, nu e de mine, mie imi place sa fac altceva”), dar nu prea am consultat ase bucuresti sa ma ajute sa ma orientez spre o facultate pe nisa mea, care sa ma invete sa dezvolt ceea ce mie imi place sa fac, nicidecum sa ma oblige sa invat ceva care nu-mi va fi de folos niciodata pentru ca sunt tipul de om care nu face nici in ruptul capului sa faca ceva ce nu-i place.
Liceul a fost plin de prieteni, de amintiri, de oameni frumosi care mi-au influentat viata intr-un mod frumos, iar ceilalti care nu mi-au dorit chiar binele, m-au invatat sa aleg oamenii, sa invat ca singur este cel mai bine si cel mai sigur, ca nimeni nu-ti va fi alaturi in cele mai grele momente ale vietii, nimeni inafara de familia ta, care te va sprijini mereu, indiferent de situatia, ei vor fi acolo.
Facultatea este frumoasa pe alocuri, dar predomina momentele cu stres, momentele in care te gandesti prea mult la bani, la situatia ta, la viitorul tau, iar gandurile astea te nelinistesc, nu-ti dau pace si iti dau o stare aiurea.
college is the best, by the way