Viata la sat ofera foarte multe amintiri pe care cu greu le poti uita, indiferent de lucrurile traite dupa o anumita perioada in care probabil te-ai mutat la oras. Eu nu pot uita niciodata cele traite in timpul copilariei, iar aici nu fac referire doar la jocurile, intamplarile si educatia mea, ci si la zilele din vacanta de vara in care auzeam cum strigau unele persoane de etnie roma pe drumuri „cumparam fier vechi” sau „vindem oale”. Chiar daca sunt lucruri mici, imi fac dor de acele vremuri in care imi era frica de ei, de vorbele celor mai mari care imi spuneau ca acesti oameni fura copiii mai putin cuminti sau vor sa le faca rau.
Acest model de afacere chiar este profitabila, mi-am dat seama mai tarziu de asta si acum gasesc raspunsuri la intrebarile mele de atunci. Nu-mi puteam imagina ce pot face ei cu atat fier vechi, ideea este ca nu doar produc bani de pe urma lui, dar reciclarea acestuia face si ca poluarea sa dispara, efectul de vechi si paragina sa dispara.
Bunicul meu avea foarte multe lucruri stranse, inca face acest lucru, dar in masura in care noi „il lasam” oarecum sa le adune. Este genul de om care nu s-ar desparti de nimic si pastreaza orice lucru pe care familia mea il arunca de rau pentru situatii in care el le poate folosi. Am luat si eu exemplul lui, dar sunt mult mai selectiv, pastrez lucruri si imi place sa cumpar lucruri care ma pot ajuta in anumite situatii, dar fierul vechi si lucrurile stricate le arunc, el insa nu facea asta, pastra orice, pana intr-o zi in care l-am sfatuit sa le selecteze si sa vanda la fier vechi tot ce nu ii foloseste sau este intr-o stare care nu-i permite sa le mai foloseasca.
Fierul este un material care se poate recicla si poate fi folosit, iar faptul ca unii il pastreaza, chiar daca nu-l folosesc nu este un lucru bun, fierul trebuie sa circule, in momentul in care nu mai poate fi folosit, trebuie reciclat pentru a fi folosit din nou.
