Acum doua saptamani am fost in vacanta cu familia intr-o statiune romaneasca cu traditie, dar al carui nume nu o sa il redau aici pentru a nu ii face nici un fel de reclama gratuita, pozitiva sau negativa. Am stat 7 zile acolo cu copiii, ne-am simtit cat de bine am putut noi, copiii s-au balacit in apa, s-au jucat si s-au incarcat de energie, iar eu cu sotia mea am avut timp si pentru noi, cum n-am mai avut de mult timp, adica din concediul anterior de acum un an. In rest, viata noastra e mai mult de robot: serviciu, treburi casnice, copii si prea putin timp pentru intimitate si discutii relaxante.
In timp ce copiii se balaceau in bazinul mic, strict supravegheati de un instructor care ii si invata sa inoate, eu imi faceam marea placere de a sta la sauna cat mai mult timp posibil. Alternam ture de cate 10-15 minute de sauna cu cate un dus rece si o apa minerala locala, in timp ce sotia statea tolanita pe sezlong si urmarea copiii de la distanta. Din pacate, nu ne-am permis mai mult de o saptamana de concediu in statiune, si nu neaparat din motive financiare, ci mai mult din lipsa de timp, dar a fost cat se poate de bine venita aceasta rupere din ritmul cotidian atat de anost. Copiii au venit acasa plini de energie, la fel ca noi, si de cateva zile nu auzim in casa decat amintiri din vacanta.
