Alergia la animale de companie apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la anumite proteine produse de animale. Pisicile și câinii sunt cel mai des asociați cu această problemă, însă reacții alergice pot apărea și în preajma iepurilor, hamsterilor, porcușorilor de Guineea sau a altor animale cu blană. Alergenii se găsesc mai ales în scuame, salivă și urină, iar particulele foarte mici se pot răspândi ușor prin locuință.
Pentru o persoană sensibilă, contactul poate provoca strănut, nas înfundat, mâncărimi ale ochilor, tuse sau iritații ale pielii. Intensitatea manifestărilor diferă de la o persoană la alta. Uneori simptomele apar imediat după contact, iar alteori devin evidente după o expunere mai lungă.
De ce apare alergia la animale de companie
O idee frecvent întâlnită este că părul animalului provoacă alergia. În realitate, problema este legată în principal de proteinele alergene prezente în scuamele pielii, salivă și urină. Părul poate transporta aceste particule și le poate răspândi pe mobilier, haine, covoare sau lenjerie.
Pisicile reprezintă o sursă importantă de alergeni deoarece se toaletează frecvent prin lins. Saliva ajunge pe blană, se usucă, iar particulele alergene se răspândesc apoi în aer și pe suprafețe. În cazul câinilor, cantitatea și tipul alergenilor pot varia de la un exemplar la altul.
Predispoziția individuală are un rol important. Persoanele care au deja alte alergii sau care provin din familii în care există afecțiuni alergice pot avea o probabilitate mai mare de a dezvolta asemenea reacții. Totuși, alergia poate apărea și după ani în care contactul cu animalul nu a creat probleme evidente.
Alergenii proveniți de la animale sunt ușori și se pot menține în aer. În plus, se fixează pe materiale textile și pot rămâne în locuință o perioadă îndelungată. Ei pot fi transportați inclusiv pe haine, ceea ce explică de ce unele persoane prezintă simptome chiar și în spații în care nu există animale.
Printre locurile în care se pot acumula frecvent alergeni se numără:
- covoarele și mochetele
- canapelele și fotoliile tapițate
- perdelele și draperiile
- saltelele și lenjeria de pat
- păturile și pernele decorative
- culcușul animalului
- hainele și alte materiale textile
Cantitatea de păr vizibilă în casă nu indică întotdeauna nivelul de alergeni. Chiar și o locuință în care există foarte puțin păr pe suprafețe poate conține suficiente particule pentru a declanșa simptome unei persoane sensibile.
Cum se manifestă alergia și când este util un consult medical
Simptomele alergiei la animale seamănă adesea cu cele întâlnite în rinita alergică. Strănutul repetat, secrețiile nazale apoase și nasul înfundat sunt manifestări frecvente. Pot apărea și mâncărimi la nivelul nasului, gâtului sau cerului gurii.
Ochii pot deveni roșii, iritați și pot lăcrima. Unele persoane observă că simptomele se intensifică atunci când mângâie animalul, îl periază, curăță locul în care acesta doarme sau petrec mai mult timp într-o cameră în care se află animalul.
Alergia poate afecta și aparatul respirator. Persoanele sensibile pot prezenta tuse, senzație de apăsare în piept, respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație. Alergenii proveniți de la animale pot agrava simptomele astmului la persoanele care au această afecțiune.
Contactul direct poate produce și manifestări la nivelul pielii. După ce animalul linge sau atinge pielea pot apărea roșeață, mâncărime ori mici zone umflate. Persoanele care au dermatită atopică pot observa o accentuare a iritației.
Este util să urmărești când apar simptomele. Dacă manifestările se repetă după contactul cu animalul și se reduc atunci când petreci mai mult timp în alt mediu, această informație poate fi importantă pentru medic.
Diagnosticul corect este stabilit de medic, de regulă pe baza simptomelor, istoricului medical și, atunci când este necesar, a testelor alergologice. Testarea ajută la diferențierea alergiei la animale de sensibilitatea la acarieni, polen, mucegai sau alți alergeni care pot exista simultan în locuință.
Consultul medical devine cu atât mai important dacă apar dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, simptome persistente sau episoade care afectează somnul și activitățile zilnice. În cazul unei dificultăți severe de respirație, evaluarea medicală trebuie făcută rapid.
Cum poți reduce alergenii din locuință
Reducerea expunerii este una dintre cele mai importante măsuri pentru controlul simptomelor. Atunci când animalul rămâne în familie, organizarea spațiului și o rutină bună de curățenie pot limita cantitatea de alergeni acumulată în camere.
Dormitorul merită o atenție specială deoarece petrecem multe ore acolo. Păstrarea animalului în afara dormitorului reduce contactul cu alergenii în timpul somnului. Ușa camerei poate fi ținută închisă, iar lenjeria trebuie spălată periodic.
Curățenia regulată ajută la îndepărtarea particulelor depuse pe suprafețe. Aspiratoarele dotate cu filtre HEPA pot fi utile pentru captarea particulelor foarte fine. Ștergerea prafului cu o lavetă umedă limitează ridicarea acestuia în aer.
O rutină practică poate include:
- aspirarea frecventă a pardoselilor, covoarelor și mobilierului tapițat
- spălarea periodică a păturilor și a huselor folosite de animal
- curățarea regulată a culcușului
- spălarea mâinilor după joaca sau contactul apropiat cu animalul
- evitarea atingerii ochilor și feței imediat după mângâiere
- aerisirea regulată a camerelor
- reducerea numărului de textile care rețin praf și alergeni
În locuințele în care simptomele sunt frecvente poate fi utilă înlocuirea mochetelor cu suprafețe ușor de curățat. Husele lavabile pentru canapele și fotolii simplifică igienizarea. Un purificator de aer cu filtru HEPA poate contribui la reducerea particulelor aflate în suspensie, mai ales dacă este ales în funcție de dimensiunea camerei.
Perierea animalului poate ajuta la gestionarea părului și a scuamelor. Ideal, această activitate poate fi făcută de o persoană care nu are alergie, într-un spațiu bine aerisit sau în exterior, atunci când condițiile permit.
Un plan realist pentru controlul alergiei pe termen lung
Alergia la animale de companie poate fi gestionată mai eficient atunci când măsurile din locuință sunt adaptate intensității simptomelor. Pentru unele persoane este suficientă limitarea accesului animalului în dormitor și o curățenie mai atentă. Pentru altele este nevoie de mai multe schimbări și de un plan stabilit împreună cu medicul alergolog.
Tratamentul poate include, la recomandarea medicului, antihistaminice, spray-uri nazale sau alte medicamente potrivite simptomelor. În anumite situații, alergologul poate discuta și despre imunoterapia specifică. Alegerea depinde de tipul alergiei, intensitatea manifestărilor și eventualele afecțiuni asociate.
Este util și să observi rezultatele măsurilor luate. Dacă simptomele scad după ce animalul nu mai intră în dormitor, textilele sunt spălate mai des și curățenia este făcută regulat, rutina poate fi menținută pe termen lung. Schimbările constante sunt mai utile decât o curățenie foarte intensă făcută doar ocazional.
Merită reținut și faptul că rasele promovate drept hipoalergenice nu oferă o garanție împotriva alergiei. Toți câinii și toate pisicile pot produce proteine alergene, chiar dacă există diferențe între animale în privința cantității eliminate.
Alergia la animale de companie nu înseamnă automat că animalul trebuie îndepărtat din locuință. Situația se evaluează individual, în funcție de simptome și de recomandarea medicului. Limitarea expunerii, curățenia bine organizată și tratamentul potrivit pot face o diferență importantă.
Cel mai bun punct de plecare rămâne identificarea corectă a alergenului. Odată cunoscută cauza, măsurile pot fi alese mai precis, iar locuința poate fi organizată astfel încât nivelul de alergeni să fie redus. Cu o rutină consecventă și recomandări medicale adaptate, multe persoane își pot controla mai bine simptomele și își pot păstra confortul de zi cu zi.
