Zgomotele care apar în pereți sau în tavan pot deveni rapid o sursă serioasă de stres, mai ales atunci când nu au o explicație clară. Pocnituri, trosnituri, foșnete sau bătăi regulate pot apărea ziua sau noaptea și pot crea impresia că locuința are probleme grave. De cele mai multe ori, aceste sunete au cauze reale, logice și perfect explicabile, chiar dacă la prima vedere par misterioase. Materialele din construcții reacționează constant la mediul înconjurător, iar instalațiile din clădiri sunt mai active decât ne imaginăm.
Mulți proprietari se gândesc imediat la infiltrații, țevi sparte sau chiar la probleme structurale, însă realitatea este de obicei mai simplă. Diferențele de temperatură, presiunea apei, dilatarea metalelor sau mișcările naturale ale clădirii generează frecvent astfel de zgomote. În alte situații, sursa poate fi banală: vecini, animale mici sau elemente prost fixate.
Înțelegerea corectă a acestor sunete ajută la luarea unor decizii bune și previne cheltuieli inutile. Identificarea tipului de zgomot, a momentului în care apare și a locului exact oferă indicii valoroase. O abordare calmă și informată face diferența dintre panică și o soluție practică, aplicată la timp. Claritatea reduce anxietatea și ajută proprietarii să reacționeze corect, fără decizii pripite sau presupuneri eronate inutile costisitoare.
Mișcările naturale ale clădirii și reacția materialelor
Clădirile nu sunt structuri complet rigide. Ele se mișcă, se așază și reacționează la schimbările din mediu pe toată durata lor de viață. Aceste mișcări sunt lente, dar pot produce zgomote surprinzător de clare.
Dilatarea și contracția materialelor sunt cauze extrem de frecvente. Betonul, lemnul și metalul își modifică volumul în funcție de temperatură. Diferențele dintre zi și noapte sunt suficiente pentru a genera pocnituri sau trosnituri.
Zgomotele apar adesea seara sau dimineața devreme. Atunci variațiile termice sunt mai bruște. Tavanele și pereții exteriori sunt cei mai afectați.
Lemnul folosit în grinzi sau planșee este deosebit de sensibil. Acesta “lucrează” constant, mai ales în clădirile mai vechi. Sunetele pot semăna cu pași sau lovituri scurte.
În blocurile din beton, rosturile de dilatare joacă un rol important. Dacă sunt tensionate sau prost executate, pot produce zgomote seci. Acestea nu indică neapărat un pericol structural.
Alte cauze legate de structură includ:
- tasarea naturală a clădirii în timp
- vibrațiile transmise de trafic sau lift
- diferențele de încărcare între etaje
- microfisuri care apar și se închid
Aceste sunete sunt, în majoritatea cazurilor, normale. Ele devin problematice doar dacă sunt însoțite de fisuri vizibile sau deformări.
Instalațiile din pereți și tavan: sunete ascunse, dar explicabile
Instalațiile sanitare și termice sunt printre cele mai comune surse de zgomote în pereți. Țevile nu sunt complet fixe și reacționează la presiune și temperatură. Când apa pornește sau se oprește brusc, apar lovituri sau bătăi.
Fenomenul este cunoscut ca „ciocan de apă”. Se manifestă prin zgomote puternice, scurte, în special noaptea. Este mai frecvent în instalațiile vechi sau prost aerisite.
Țevile de încălzire pot produce trosnituri ritmice. Acestea apar când apa fierbinte încălzește rapid metalul. Dilatarea creează frecare în punctele de fixare.
Zgomotele pot fi amplificate de pereții subțiri. Gips-cartonul transmite sunetul mult mai ușor decât betonul. De aceea, sursa pare uneori mai aproape decât este în realitate.
Instalațiile electrice pot genera și ele sunete discrete. Transformatoarele, releele sau dozele slab fixate pot bâzâi. Acest lucru apare mai ales când consumul este ridicat.
Semnale care indică o problemă reală:
- zgomote însoțite de scurgeri de apă
- sunete foarte puternice și frecvente
- variații bruște de presiune la robinete
- miros de ars sau supraîncălzire
În lipsa acestor semne, zgomotele sunt rareori periculoase. De multe ori, o simplă aerisire sau fixare corectă rezolvă situația.
Factori externi și surse mai puțin evidente de zgomot
Nu toate zgomotele provin din interiorul locuinței. Pereții și tavanele pot transmite sunete din exterior sau de la alte apartamente. Structura clădirii funcționează ca un conductor.
Vecinii de deasupra sau de alături sunt o cauză frecvent subestimată. Pașii, mutarea mobilei sau închiderea ușilor se pot transforma în bătăi surde. Sunetul călătorește prin grinzi și plăci.
Animalele mici pot fi o sursă reală de foșnete. Păsările, șoarecii sau liliecii pot ajunge în poduri sau spații tehnice. Zgomotele apar mai ales noaptea.
Vântul puternic poate provoca vibrații în elementele clădirii. Tablele, burlanele sau capacele metalice lovesc structura. Sunetul se transmite în interior.
Aparatele din locuință contribuie și ele. Frigiderele, centralele termice sau hotele produc vibrații. Acestea pot fi amplificate de montajul necorespunzător.
Indicii că sursa este externă:
- zgomotul apare doar pe vreme rea
- sunetele coincid cu activitatea vecinilor
- nu există nicio modificare vizibilă în casă
- zgomotul dispare temporar fără intervenție
Identificarea corectă a sursei economisește timp și bani. De multe ori, soluția este mai simplă decât pare inițial.
Zgomotele în pereți sau tavan sunt rareori un semn de pericol iminent. Ele reflectă, de cele mai multe ori, modul natural în care o locuință funcționează și interacționează cu mediul. Observarea atentă, calmul și o evaluare logică ajută la separarea problemelor reale de cele normale. O casă care „sună” nu este neapărat o casă cu probleme, ci una vie, supusă permanent schimbărilor din jur.
